Du-te, vino...
Am să mă strecor, odată,
lângă tâmpla-ți aplecată,
cât să-nchid sub buze calde
freamăt de iubiri perlate.
Și-am să vin cândva, furiș,
să privesc în ochii-ți ninși,
tainice scântei divine-n
nerostiri, diamorfine.
Am să vin tiptil, în noapte,
con de umbră'n căi purtate,
cât să-ți fur liniștea lină,
să-mi beau cupa, de lumină.
Și-am să vin, să plec, să vin
fiindc-am suflet pelerin,
și mă-ntorn când teii-mi plâng,
flori de dor, pe umeri crâng.
Am să mă prefir, tăcută,
să-ți răspic dragostea mută,
și'n mănunchi de iriși grei,
să-ți leg inima'n, condei.
Și-am să plec, să vin, să plec,
salbe'n slove să-ți culeg,
fă-mi un loc să-ți stau, o vreme
ochi în ochi, printre poeme.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.