Aripa mea
Și a început să plouă și să bată vântul
Atunci în începutul de ninsoare te-am prins de mână
Și cu asfințitul te-am ridicat către zări
Spre soare și mâna mea și ochiul meu au devenit mai siguri
Cum lanțul de argint pe un local
Acum e dimineață
Oglinzile așteaptă
Să te întorci ca valul către mal
Atunci vom porunci să tacă luna
Iubita mea într-un decor vom merge
Eu răsuflarea, dintr-un corp ceresc
tu aripa.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.