Scrisoare către ţară ( Dupa "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)

Un actor dintre aceia ce nu mai încap pe scenă,
Care de o vreme-ncoace, e de-al casei, la Antenă,
Simte că, din ceruri parcă, o idee-ncet coboară;
Că doar el are accesul, sus, pe scara socială.
Şi de ce, la o adică, n-ar fi primul preşedinte,
Ce conduce naţiunea ca un brav şi bun părinte?!
Are o reţetă nouă şi îl recomandă haina
De succes, ce a-mbrăcat-o un confrate din Ucraina.
Cum câţiva ciumeţi l-ajută cu logistică şi planuri,
Vizite electorale, benere şi-alte sloganuri,
El independent rămâne, nu încape nicio vorbă,
Că doar n-or sorbi-mpreună din acelaşi blid cu ciorbă.
Cu românii nu-i de şagă; nu-i mai vezi să pună botul,
Chibzuind pe îndelete cine le-ar merita votul.
Pleacă-n ţară să expună proiecte de legi, programe,
Ce vor face să prospere insul, nemurind de foame.

Până mitingul se-ncheie, până soarele apune,
Scrie ţării o scrisoare, cu o sfântă-nchinăciune.

"Grăiesc ţară către tine,
Că eu sunt un om de bine.
Un om, de bine de rău,
Ce-a căzut pe capul tău.
Îţi scriu pe genunchi scrisoare,
Că rămân cu ochii-n soare"

Cum avea, în multe roluri, acel strop de vino-ncoace,
El părea stăpân pe sine şi extrem de perspicace.
Dar taman când da să-ncheie într-un târg pelerinajul,
Vede un zdrahon ce vine şi îi cam piere curajul.
‘Naintează pe-ndelete, în mână cu făcăleţul,
Având şi el o-ntrebare, dă să facă pe isteţul:

- Ce vrei tu?
- Eu, bună pace şi câte-un vot de căciulă,
Că aşa cum ştiţi cu toţii, sunt şi-am fost o mare sculă.

- Tu eşti, Mircea?
- Da, bărbate!
- Ai venit pentru Călini,
Victoraşi şi-alte pricini?
- Orice gânduri ai fraţie, doar tu ştii de ce-ai venit.
Până-n prezidentiale, poate nu mai eşti scârbit...
Cât despre alegeri, frate, te-aş ruga ca să ne ierţi.
Candidaţi avem atâţia, că suntem cu toţii fierţi.
N-ai mai vrea tot la Bruxelles ca să faci întoarsă cale,
Că dormeai atât de bine, pe aşa multe parale?!
Nu-nteleg ce-atâta grabă; ţi s-a pus pata pe noi?!
Ţi-a picat cu tronc puterea şi n-o mai dai înapoi?!
Cum zicea şi Caramitru, "Mircea, fă-te că lucrezi!"
Te întreb şi eu pe tine: "Mircea, dragă, ce fumezi?! "
- La aşa candidatură, să renunţ gândeşti că pot,
Să mă râdă tot votantul cum c-aş fi un idiot?!
Habar n-ai, de bună seamă, câte roluri am jucat!
Voi juca şi rolul vieţii, s-jung primul om în stat.
Şi-apoi, tu nu vezi, frăţică, cine-n cale mi s-a pus?!
Nici doi bani nu dau pe dânşii; să mă-nvingă e exclus.
Are Ioha de la Donald, ditai şapca cu mesaj,
Care precum văd îl ţine pe un prim loc în sondaj,
Dar cum orice chestiune o prezintă prea succint,
Sunt avantajat desigur, că eu mă pricep să mint.
Despre Veo ce pot spune?! Încă şefă la guvern...
Când citeşte după foaie, zici că intră în infern.
Eu care de-a lungul vieţii învăţat-am pe de rost
Roluri cu nemiluita, n-oi pica chiar eu de prost.
De Dan Barna nicio vorbă, c-a spus-o el singurel:
Totul mergea Zeiss în ţară, de-ăl mai mare era el.
De ceilalţi mi se cam rupe; o să-i iau pe toţi la snop
Până în a doua rundă, când avem acelaşi scop.
Pentru că nu pot concepe că nu voi fi finalist;
De ce nu câştigătorul, c-aşa sunt eu, masochist.
V-am spus ieri, puţin în grabă, că nu stau la Cotroceni.
Cum nu-s de stirpe regală, stau în cucla de coceni...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!