Idilă între-o sticlă şi-un clondir

Pe un raft din cramă, e-o sticlă umplută
Cu vin din cel nobil şi-are dop de plută.
Lângă ea-i clondirul, plin ochi cu răchie,
Mândru de-ale sale grade de tărie.

Cum binedispuse, pe rând, toti clienţii
Plini de energie, dar şi indolenţii,
Se gândeşte sticla cum s-o bage-n seamă,
Că-i frumos de pică, de l-ar pune-n ramă?!

- Ia stai, măi băiete, n-ai vrea să ne-ntrecem
Şi-amândoi, pe urmă, timpul să-l petrecem?!
- Domnişoară dragă, ca la poker poate;
Cine pierde jocul... e pe dezbrăcate...

Mă-nvoiesc, îi spuse, nu-s scurtă de coadă,
Nici nu-s prefăcută, ca o limonadă.
Pe surata sticlă având ciudă mare,
Start a dat butelca, dispreţuitoare.

Cum la îndemână nu au un paharnic,
Să opreşti isprava îţi părea zadarnic.
Să îi vadă poate până şi miopul;
Amândoi uitat-au să mai pună dopul.

El, pe fund mai are de vreo două deşte,
Ce vor fi băute cât ai zice peşte...
Tragem o morală, ce-i cam imorală:
El e gol ca dracul, ea de mult e... goală

fabulă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!