Prestaţii lamentabile ...

La Bruxelles, cu trudă, am primit mandatul,
Să ne creştem faima, să uimim tot natul.
Când ai noştri gura prind să o deschidă,
Am trăit regretul că nu sunt omidă.
Premierul ţării, dintru începuturi,
Ia la rost tot plenul, mai să-l ia şi-n şuturi.
Cum că dânsa, care are-atâta şcoală,
N-a batut tot drumul să dea socoteală.
Nu că n-ar şti-o biată socoteală-a face,
Că şi azi abacul în poşetă zace,
Iar sub coafura pusă pe burete,
Are-n loc de creier, două-trei fişete:
Unul cu reţete de gogoşi, sarmale,
Altul care sună-a goluri culturale
Şi vreo două fire, ca marioneta,
Să cânte ca şeful, recte ca flaşneta.
Cu limba română n-are nicio treabă;
Şi-a dat doctoratul lângă o tarabă.
Despre limbi străine nu suflu o iotă.
Cred că ştiţi cu toţii că e poliglotă.
Următoarea iudă care ia cuvântul,
Este Carmencita, care-şi ia avântul
Şi-ntrebată despre reprimări brutale,
Ocoleşte tema cât zece cvartale,
Răspunzând ambiguu, că n-are vreo vină
C-a luat exemplu din ţara vecină,
Ori de pe aiurea, dintr-o Europă,
Unde-ţi dau jandarmii până la sincopă.
Ea aşa văzut-a şi-asta e cutuma,
Când iese poporul şi-ţi înjură muma.
Daea mândru-apare, în plen ţine speechul,
Fiind azi, văd bine, clovnul de serviciu.
Nu deschide bine gura, că în sală,
Vezi mobilierul; sala-i cvasi goală...
Tot parlamentarul îşi cată de treabă
La bufet, la budă, sau cu altă grabă...
Invocând ministrul faptele reale,
Aduce în treacăt vorba de-animale,
Sărind peste oaia ce deja-i statuie,
Îşi bătu în talpă, singur, alte cuie:
Acum că scăpat-am de pesta porcină,
Cormoranii noştri fac baie-n piscină.
Ce pescari, ce mare, mutăm arealul,
Că doar din atâta n-o crăpa tovalul!
Aveam alte jocuri: Hoţii şi vardiştii,
Dar cum la putere-s evazioniştii,
Nu ne mai încântă, nu-şi merită banii.
Nu mai e la modă: Dacii şi romanii!!
Şi traducătorii, ce elucubraţii
Pot ei să traspună?! Le-aş da decoraţii!
În fine, ministrul Bădălau Culaie
Tot vorbind cu hopuri, transpira şiroaie,
Se-ncurca-n cuvinte, se pierdea-ntre coale,
Aducând aminte de electorale.
Nu ştie a spune ceva de-ncheiere,-
Ori c-avea emoţii, ori nix maniere.
Noroc că din stânga îi şoptea sufleorul,
Ce vorbea româna ca televizorul.
Toţi ăşti neica nimeni reprezintă ţara
Şi ne-aduc oprobriu, noi mâncând papara?!
Cum trimis-aţi, frate, hal de lighioane?!
Nu spalăm ruşinea nici pe la Cazane...
E epidemie şi se-ntinde ciuma,
Roşie, desigur, înghiţi-v-ar huma!!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!