Sonetul Transilvaniei înviate
Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoș de la-nceput.
Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii și cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.
Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire
E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă și a Mire!
sonet de Cătălin Varga (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre Transilvania
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre stejari
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre soție
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.