Stelele la apus
Zăceam acolo întins pe niște pături
Prea istovit să-mi pot capul înălța,
Și-o zi lungă și fierbinte îmi trecea pe-alături,
Și-mi doream să fi fost mort. Și asfințea.
Spre vest, lichid, aurul aluneca-n amurg.
Contemplam cum lumina zilei moare
Și parcă simțeam cum stelele de pe cerescul crug
Îmi însoțeau inima într-o depărtare mare.
poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Henry Lawson, 1867-1922. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.