Aripa
era amorțită de atâta zbor
frânt în izvorul cunoașterii
vântul îmi frângea ultima
e
moție arun
cată la ora doisprezece noaptea
în inima orașului eliberat de umbre
nu scrie nu mai citește nimeni
ascultă în jurul tău cum se trag husele
as
cultă era aripa care știe multe
știe să zboare la joasă înălțime
(?!) știe că poate fi aripă de înger
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre aripi
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.