Ca zorii îmbăiaţi în rouă

Ca zorii îmbăiaţi în rouă

Ca zorii îmbăiaţi în rouă
Scânteiază versul
De cântare nouă,
Pe un ritm vioi,
Umplând universul
Necuprins din noi.

Minunată-i Slava
Care prin Scriptură
Revarsă-n făptură
Dragostea lui Ava!

O, şi ce minune-i
Traiul minunat,
Cu-o dimensiune
'Naltă din Înalt –

Menirea ortăcii,
Legătură-a păcii
Prin Acel ce pace
Pe pământ şi-n ceruri
Cu-al Său sânge face.

O, ce bucurie,
Ce har maiestuos;
Om în veşnicie,
În Omul Hristos!

Ce Misionar,
La un timp anume,
(Tridimensionar),
A trăit în lume!

Ce-oportunitate;
(Fără vreun mister,)
Frate lângă frate
Pe pământ şi-n Cer,
Prin "Unul" sunt una
Pentru totdeauna!

Vezi tu, omenire,
Cu ce te acoperi?
Tresalţi de uimire
O stea când descoperi
Şi-ai nedumerire
Să te redescoperi

Şi să vezi că-n tine
Univers renaşte
Prin ce-a fost şi vine
După-"o zi de Paşte"!

Ce lumină-i versul
Oamenilor noi,
Conturând cântarea
Care umple valea
Şi tot universul,
Necuprins din noi!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Votează! | Copiază!