Septembrie
Septembrie mă strigă iar pe nume
Și iar mi-e frig cu sufletul pe-afară
Ca unui nou-născut, venit pe lume
Din pântecele unei nopți de vară
Să vină ploi să-mi plângă iar pe umăr
Să-mi zboare frunze-n cale și să-mi ceară
Cu ultima putere să le număr
Și să le-ascund de frig, până la vară
poezie de Gabriel Cîndea (august 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.