Vântul cu ochi de țărână
Uite cerul cum răsună!...
Iar pe drum fără pereche
Și cu ochii de țărână,
Vântu' umblă într-o ureche.
Izbi salcia subțire
De fântâna părăsită,
Și trezi din amorțire
Cumpăna hodorogită.
Se înalță și aruncă
Norii-n vârful satului.
Nalte ierburi de pe luncă
Au adăpostit un pui.
Ridicându-și peste nori
Aripile de balaur,
Suflă furios pe nări
Înspre soarele de aur.
Dar tiranic iar se aruncă
Prin fânețele în floare,
Legănându-și coama adâncă
În poiene solitare.
Stropii de mărgăritare
Spală vatra satului.
Iar un câine latră-n zare,
Împotriva vântului.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (27 martie 2016)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Radu Mușat. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.