Vioara
Din ce copac fantastic, din mari si vechi paduri,
Ti s-a durat vioara cu timpul în nervuri
Ca de ridici arcusul, usor, ca la un semn
Se redesteapta timpul încremenit in lemn?
S-a-ngândurat o clipa obrazul diafan:
Simteai ca-n lemn vioara cuprinde un ocean!
Din vastele-i întinderi profund sa poti sa cânti,
Îti trebuie furtuna grozava sa-l framânti...
De unde ai atâtea puteri de foc nestins,
Arcusul tau sa miste oceanul necuprins?
De-acum voi sti: adese când treci, tu porti solemn,
La subtioara timpul, încremenit în lemn.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre ocean
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- citate de Eusebiu Camilar despre timp
- poezii despre lemn
- poezii despre foc
- poezii despre copaci
- citate de Eusebiu Camilar despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.