Răsplata
admir inteligența și fast turnat în mine
cu dor de emergența creației divine
și sorb din revelații scânteia nemuririi
la margine de spații la limita iubirii
tot eu în cavitatea în care cenușie
se zbate entitatea de spirit încă vie
discut cu disonanțe și liniști cognitive
la braț cu ambianțe de-a pururi aditive
atras de gravitatea destinului ca stare
aștept imensitatea din ultima suflare
și-i duc răsplată anii și plânși și grei și ninși
și tari și moi și stranii și lungi și triști și stinși...
poezie de Iurie Osoianu (27 mai 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.