Tăcerea
s-a mai stins o iluzie, iar
s-au mai rupt niște coarde nebune
din tristețea mea pusă pe jar
și coboară cu ele jenune
nu mai știu unde-i fundul la hău
nici pereți nu mai simt în cădere
să străpung întunericul meu
dintr-o liberă, amplă tăcere...
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.