Lumea ca un vis

Mai trece-o zi, mai facem un popas
prin amintirile ce dau năvală,
şi nici măcar cadranele de ceas
nu pot să ţină-această socoteală.
Prea multe gânduri strânse la un loc
ne bântuie cu ploi de neuitare
iar lemnele aduse pentru foc
stau veşnic înşirate pe cărare.

Ne legănăm pe pânze de-ndoieli,
ne aruncăm în marile dezastre
punând adesea false rânduieli
în profunzimea sufletelor noastre.
Ne amăgim cu vorbe de salon,
cântate în slogane deşănţate,
crezând că vom primi vreun plocon,
nicicum pumnale-nfipte pe la spate.

Iar câteodată chiar ne batem joc
de omul bun, cu multă nepăsare,
apoi ne plângem că n-avem noroc,
că viaţa ne-a adus doar disperare.
Chiar lumea ni se pare doar un vis
în care se mai joacă o partidă
pentru-a vedea cine va fi ucis
pe-o margine de amăgiri stupidă.

Intr-un târziu, lipsiţi de jucători,
vom pune singuri arma blestemată
la tâmpla-ngenunchiată de fiori
ca-ntr-un târziu să fie detonată.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!