Mark Twain și Ioana D'Arc
Când soldații yankei ajung la baricadă
Ioana D'Arc adresează fiecăruia o laudă.
Ea poartă azi armură din cap până-n picioare,
Poeții lumii-ntregi declară asta-n gura mare.
Cine-o fi fost, răzbătând prin focul gloanțelor încrucișat,
Primul soldat american pe care ea l-a întâmpinat?
Mark Twain, Comandantul, făr-a zâmbi, făr-a face glume,
Conduce-n luptă pe tinerii noștri, cei mai viteji din lume.
Yankeii, iată, se-ntorc la curtea regelui Arthur.
Drapelul Ioanei, sacru, arde deasupra lui, un foc vioi și pur.
Pentru că ea i-a chemat sufletul afară din mormintele cetății
Și unde stă ea va sta și el până-n ziua cea mare-a judecății.
Dar eu, eu nu pot decât să plâng, să plâng strângând din dinți,
Pentru tot acest măcel cauzat de oameni, de îngeri și de sfinți.
poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.