Înserare
Hei, înserare ce te furișezi
În patul meu și-n casa mea,
Tu crezi că daca te insinuezi
Te aciuezi și-n viața mea?
Te-nșeli ispită aburind a noapte
Și-a beznă frământată-n vise,
Negreala ta de mure coapte
O sorb cu buzele-mi deschise.
Te gust smerită și-n tăcere
Și când adorm mă simt purtată
Printre tărâmuri efemere
În noaptea binecuvântată.
Iar când flămândă te inspir
Eu te expir mai luminoasă,
Miroși a smirnă și a mir
Tu, neagra mea evlavioasă.
Te plâng! Tu, trista mea cernită
Ca o fantomă din genuni,
Ești veșnica nedumerită
La pragul celor două lumi.
Deci, poartă-ți straiele cernite
De văduvă, la alte porți!
La mine nu sunt nimerite,
Eu îmi port doliul doar la morți.
Dar te accept, îți știu menirea
De-a-mi fi doar binecuvântare
În patul meu, când fericirea
Mi-o iau ca pernă, la culcare.
Adorm cu tine-n gând, să știi,
Și mă petrec prin tine, boare,
Să te salut din zori de zi
Cernita mea, dulce-nserare...
17.09.2017
poezie de Florentina Mitrică (17 septembrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florentina Mitrică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.