Serghei Mizil

omul nou din comunism, acum bătrân şi-aduce aminte
sau nu, de Serghei
de frig, de caloriferul de fontă ce sprijinea un geam prăfuit
geam ce avea o coală albastră decolorată şi căcată de muşte
drept perdea

trecutul îl arde şi-n prezent
figider rusesc, Fram, cu fotografia lui Serghei, odihnea în el
oase dezgolite de carne şi un pui vineţiu, Fraţii Petreuş
mai jos, pe alt raft, un borcan plin de negreală încrustată, numită dulceaţă
un copil la o masă scria chinuit având drept lumină, o lampă de petrol
curentul s-a oprit la ora şase şi-n liftul care pute, o femeie strigă
pe întuneric, îmi este rău

la subsolul blocului şobolani înebuniţi, urlau a foame
cineva a astupat gaura dinspre luminatorul blocului plin de gunoaie şi hârtii
prin ceaţa memoriei la mulţi se văd ciorchini de oameni atârnaţi pe scările autobuzelor
bătea vântul şi viscolea, se duceau cu toţii, puhoi spre marile uzine
furate şi distruse după revoluţie, tot de către ei

soarele ardea şi praful camioanelor grele cărau pământ, multe şantire de blocuri
o macara urca de jos, cuburi de BCA, prin spate cineva fura saci de ciment
seara la fabrica de resturi de carne care nu mergeau la export, ieşea schimbul doi
mulţi mergeu crăcănaţi sau păreau că au prea mari burţi
furau carne, ca să o vândă, carne băgată între picioare, aproape de cur sau în fâşii înfăşurată pe trup
astazi ei spun că trăiau bine, şi că, acum au pensii prea mici

la aprozar un ţăran fabricat în vânzător îţi punea un kg de cartofi şi de morcovi
când găseai, jumătate pământ sau gunoi
daca vinerea nu aveai grijă, nu mai apucai pâine şi mâncai mălai, până luni
fumai ţigari Carpaţi, umede şi mirosind a mucegai
la fund te ştergeai cu ce găseai, de multe ori de ciudă cu ziarul Scânteia
femeile pentru ciclu spălau cârpe, că vată nu găseau
venea şi ora 8 seara iar la televizor, toavarăşul, tractoare şi furnale
apoi cantece patriotice cu Serghei de la Moscova
la ora 10 te culcai ca un dobitoc, pentru ca a doua zi să nu întârzii
nu mai aveai nici vise!

undeva la Sinaia o odrazla de mare bandit comunist, numit Serghei
strivea capota unei maşini de miliţie, cu piciorele, era beat şi balele îi curgeau
urla de nebun, că el este liber
miliţianul umilit se ruga... tovarăşe Serghei... haideţi daţi-va jos
Serghei însă striga, du-te-n aia mea!
timpul a trecut, dar iată-l din nou pe Serghei lustruit la cur de către unele televiziuni
hăhăie tot de nebun, din nou du-te-n aia mea
râgâie tatuat şi îndestulat, la fel ca acum 40 de ani
privind sfidător;
proştilor... aţi crezut că voi veţi fi cei dintâi?
nu vedeţi că am rămas tot noi?

poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!