Dulcele propriu
ieri, neașteptat, în dimineață,
am rămas fără zahăr la cafea,
dar norocos fiind din fire
băusei tu din cana mea.
.
.
.
.
.
azi, te-aștept să îmi vii iară
măcar o gură să mai iei din ea
că de când nu mai ești, cafeaua e amară.
oricât de mult zahăr aș presăra în ea.
poezie de Ștefan Ababei
Adăugat de Ștefan Ababei
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.