Din vise
Ce ți-e surâsul desenat pe gură,
E zâmbetul luminei din făptură
Sau e căldura sufletului meu,
Ce mi l-a dat prin tine Dumnezeu?
Ce ți-e adâncul ochilor căprui,
E văzul dimineții-n cărărui,
Ori viața soarelui ascunsă în privire,
Îmbrățișându-mă cu strălucire?
Ce ți-este negrul păr, miros de stele,
E odiseea ce curge din castele,
Sau zborul moale-n aripi de albastru,
Ce-mi cântă-n unde cu foșnete de astru?
Ce ți-este floarea chipului senin,
E raza caldă din farmec feminin,
Ori îmbujorare din purpură de frezii,
Ce îmi aduci din strigătul amiezii?
Ce ți-este grația cea plutitoare-n trup,
E frumusețea când mările erup,
Sau pasăre zburând în arc de oră
Ce-și unduie făptura-n polara auroră?
Ce ți-e pictura din pori de catifea,
E sufletul miresmei din abur de cafea,
Ori puful primăverii născând poveste nouă,
Ce-mi mângâie văpaia cu degete de rouă?
poezie de Aurel Petre (14 aprilie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.