Povara tresaltă
povara tresaltă pe umeri
forma crucii apasă concret
mărturisirea rămâne lipită de buze
se calcă-n tristețea luminii
ramura vestirii Domnului e îndoliată
locașul sfânt e coborât în pământ
călugări în sutane de colb
trimit rugăciuni către cer
e un timp de moarte structurat în tăceri
iarba și cerul sunt martori
mersul devine o spaimă
oboseala împarte gândul între rece și cald
mâine e o altă zi fără zâmbet
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.