Iubire
m-ai primit la sân de-atâtea ori
de câte ori aripile de vis
dumnezăiește, fato, le-am deschis
cu cei mai puri și dezinvolți fiori.
m-ai plimbat plutind până la sori
din galaxii întunecate, de jais,
pe unde-i mort cuvântul: interzis;
la rădăcina variii splendori...
nicio teamă nu m-ar fi rănit,
sărutam din fugă depărtarea
și treceam ca lancea prin granit;
dar mi-ai ros din inimă, ca sarea...
m-ai primit, dar nu m-ai mai primi;
doar din fiorul mamei de-aș veni!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Nicolae Vaduva
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.