Ultimele întrebări
Pe ce îndepărtate poteci diafane
cutreieră oare-acum Bunica,
trupul ei deposedat de umbră,
ușor ca o pasăre astrală?
Cu ce îngeri, heruvimi și arhangheli
își încrucișează pașii ei imateriali drumul
prin acel spațiu anonim,
prin acel tărâm expectativ?
În ochii clarvăzători,
eliberați pentru totdeauna
de rătăcirile fizice sau metafizice,
oare ce fel de stele licăresc acum?
În vastul hol al universului
în care ființa ei, imersă
în eternitate, se propagă ireversibil,
ecoul căror valsuri și-al căror versuri răsună?
Ce pâini divine, ce mană și prăjituri
gătește oare acum, cu mâini de ceață,
în vreme ce ochii mei se umplu de lacrimi,
iar fetiței îi lasă gura apă?
poezie de Astrid Cabral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.