Desprimăvărare
pasărea își înfipsese zborul
în aria-lipsă a omului nostru
ziua-n amiaza mare bocitoarele
umpluseră vremea cu hoiturile
silabelor dezmembrate
în zarvă nelumească Dumnezeu
ieșise pe o margine înaltă
plânsul Lui tăcut discret pașnic
scosese din amuțire
mările îndepărtate ale Sudului
se reinventase alt drum al mătăsii!
la răscruce o ridicătură de dune
închipuind setea de iubire
a celor doi atâta timp
rămași în singurătate
dintr-o absență ieșise un mugur
ispitind nările îngerului
să-și reintre în normalitate
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.