Inspiraţie şi poezie

Ca o luntre pe ape alunecă poezia,
ţese imagini pe pânza cuvintelor
culese de pe umerii gândului,
memoria făcându-mă partaş.

Întoarsă pe toate feţele şi luminată,
acoperită cu hlamida înţelepciunii
şi scrisă pe hârtie
până totul capătă sens şi trup,
devine şlefuită ca marmora.

Iar cel ce scrie porneşte lupta
cu armele deprinderilor noi.

Dar ce-i ascuns nu se ştie
şi ce se ştie se aşează pe masă,
odată cu sufletul înflorit în scris
ceea ce se cheamă inspiraţie,
mai presus de orice filtrare
subţirele se întinde limpede
până ce întunericul devine lumină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!