Surâsul tău
La ora 4 mă privești,
Mă pregătesc să prind mulți pești,
Surâsul tău, oceanul planetar...
Când mințile nu mai gândesc,
Orice aș cauta pe tine te găsesc,
E nefiresc?
O mână rece spune adevărul,
Cu mâna caldă vreau să - ți ating părul,
Cu pași mărunți simt că te apropii,
E doar un vis sau e magia
Dimineții?
Nu știu să cred în forța întâmplării,
Cuvinte vin din valurile mării,
Emoțiile dansează pe buzele tale,
Te iau de mână și tu mă urmezi agale.
Unde vom merge, unde am fost?
Nu știu nici eu să dau răspunsul,
Azi florile nu sunt în post,
Așa că vreau să-ți văd din nou
Surâsul!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.