De ce să decupez morminte?

Mă mustră lutul argilos,
Că sunt un medic nemilos,
Că las să iasă din spital,
Dansând în rochie de bal,
O moarte hâdă şi hapsână,
Cu tineri şi bătrâni de mână...

Rămân cu ochii în pământ...
Când eu nu ştiu să sap mormânt,
Fac din argilă urne mici,
Să-ncapă pulberi de bunici...
De ce să decupez morminte?
Nu mai am vreme, Doamne Sfinte...

Mă lupt c-un virus ucigaş,
Eu dezarmat, el un pungaş
Neauzit şi nevăzut,
Într-un duel neprevăzut...
N-am învăţat la medicină
Şi-s copleşit, mă simt cu vină.

Aş căuta arme de foc,
Da sunt captiv, rămân pe loc,
Prin vaiete de muribunzi,
Ce mă ţintesc cu ochi rotunzi,
Cerşindu-mi zile... de-aş putea,
Le-aş da bucăţi din viaţa mea...

Nu îmi permit să plâng, nu pot,
Înăbuş lacrimi... nu-s despot,
Şi-aş cumpăra la fiecare,
Noian de zile, vise, soare...
Şi lângă zid, printre suspine,
Mă scurg neputincios pe vine.

Şi fac din luturi urne mici,
Să-ncapă pulberi de bunici...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!