Lumea de a doua zi
pe stâlpi de apă
urcă lumina.
face riduri,
se îngrașă,
lasă pentru a doua zi.
facem cocoloașe
din iarba uscată
și lutul mirării
și zidim stricăciuni.
sfere perfecte
stau în echilibru
în sângele lumii.
jonglez, deci rezist.
amânarea
face lucruri interesante
cu nervii mei
atât de elastici.
într-o reflexie
arăt exact ca cel
care va veni după mine.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.