Moartea numită Covid...
Când primăvara-și plimbă norii
Spre zări aproape plumburii
Se cască guri de crematorii
Să-nghită leșuri mii și mii.
Orașele sunt goale troacă-
Planeta pustiită pare-
Prin schituri pustnici bat în toacă
S-alunge virusul, cel care,
Aduse moartea pre pământ-
O moarte albă fără coasă-
Ce ia fără discernământ
Săraci, bogați, ei nici că-i pasă...
De rasă, de apartenență
La un continent sau altul;
Nu are leac, n-are clemență
Rapid ea își dă asaltul...
Când primăvara-și plimbă norii
Spre zări aproape plumburii
Se cască guri de de crematorii
Să-nghită oameni... mii și mii!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viteză
- poezii despre sărăcie
- poezii despre religie
- poezii despre plimbare
- poezii despre planete
- poezii despre oraș
- poezii despre nori
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.