Dumnezeu a făcut Noaptea
Dar El nu-i putea ști pe acei dintre noi
Care-așteaptă-o întreagă zi întunericul
Pentru a simți primele momente de intimitate
Sau pentru a folosi bezna ascunzișului
Ca să blesteme lipsurile zilei.
El, de asemenea, a modelat Soarele...
Și a fost coregraful baletului numit asfințit;
Totuși, n-a anticipat agonia pe care-o va crea spectacolul
Printre acei care consideră ziua trecută o pierdere
Pentru că ea nu le-a adus ceea ce doreau.
Când El a suflat Muzica Lumii...
Intenționa să reverse bucurie pe pământ,
Dar noi nu L-am înțeles și ne-am înfiorat,
Și-am plâns, denunțând melodia
Asta pentru că în sufletele noastre nu se afla frumusețe.
Dumnezeu a răsădit aici iubire...
Și ea crește acolo unde ura pretinde că este casa ei
Sau acolo unde iubirea nu este recunoscută de nimeni.
El a plănuit-o ca pe-un balsam pe rănile inimii;
Dar pe unii dintre noi balsamul nu-i poate atinge și alina
Sau este spălat de sarea lacrimilor,
Sau noi pretindem că n-avem nevoie de ocrotire.
Nu-i de mirare că El nu s-a săturat încă de noi?
poezie de Autor necunoscut - SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.