Lecție divină
Magnolia în parcuri este înflorită,
Dar pentru cine? Cine să o vadă?
Ea n-are cui a-și etala splendoarea,
Căci oameni nu-s țipenie pe stradă...
Mulțimi de păsări ciripesc în ramuri,
Dar cine să le-asculte simfonia?
Avem demult "ferestrele închise"
Că peste omenire trece Pandemia!
Așteaptă a ne desfăta nouă privirea
Covorul ierbi crude-n pajiști înflorite,
Dar visul se-mplinește doar atunci
Când n-or mai fi " ferestre zăbrelite."
Ne-am depărtat..., dar am speranța
Să nu apară-n societate-nstrăinarea,
S-avem puternică voința să luptăm,
Ca sănătoși să fim și să păstrăm răbdarea!
Ce azi în lume se întâmplă e o "lecție divină",
Din care învățăm să fim onești, mai buni!
Nimic nu va mai mai fi la fel ca înainte,
Divinul va trimite nevăzutele minuni!
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.