Amintiri din copilărie
Cînd se cînta Chopin pe Drumul Sării
cam la vreo zece ani după război
convoaie funerare și alămuri
valsînd bacovian în pas de ploi
Procesiuni oprite la răspîntii
un pumn de bani se risipea în praf
copii desculți îngenuncheau cucernic
scriind cu lacrimi primul epitaf
Și iar pornea la drum cortegiul foamei
și popii veseli miroseau a vin
un cîmp de lumînări cu foc albastru
se unduia precum un lan de in
Ieșea la porți suflarea mahalalei
- o vizita doar moartea în alai!
Iar în vîltoarea marșului eroic
eu, unul, singur, mă gîndeam la cai
Precum călăii în valtrapuri negre
doar ochii mari clipeau nestăpîniți
pășeau cuminți pe arătura morții
statui de bronz rămase de la scyți
Ca niște crunți arhangheli ai dreptății
încălecați de-un înger nevăzut
trăgeau de la mormînt la leagăn brazde
să facă loc pentru un nou-născut
Nu pot uita acele vechi amieze
cu cai ca majordomii în livrea -
cînd moartea era fiica sărăciei
și se cînta Chopin în mahala
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte romînească de învățătură (1990)
Adăugat de Auditus
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sculptură
- poezii despre război
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.