Elogiul vieții - VI
Se-nchid ferestrele spre lume,
Se-nchid ferestrele din noi
Se înnegresc zile după zile
Și flăcările orbesc în ploi!
Abandonați în stări inutile
Purtând trufii de condamnați
Se înnegresc zile după zile
Uităm de părinți de copii de frați?!
Ne lasă Dumnezeu din toate
Păcate înfrângeri erezii
Se înnegresc zile după zile...
Noi, strângem lacrimi din copii!
Martiri închiși în colivii
Nici aerului de noi nu-i pasă
Se înnegresc zile după zile
Și noi tot nu mai ieșim din casă?!
Ferestre ferecate cu noi legi
Gânduri otrăvind vise în noi
Se înnegresc zile după zile...
Elogiul vieții fie speranțele noi!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.