Dacă ar înţelege...

(aşa am răspuns provocării d-mnei Ligia Diaconescu ❤)

Am plâns ca un copil în faşă
şi inimii i-am spus să tacă,
să uite timpurile bune
ascunse în clepsidrele bătrâne!

Şi am văzut ce nu aş fi
crezut în viaţă,
copii ce-şi plâng părinţi
în stradă,
båtrâni si tineri deodată
şi moartea ce se-nvârte-n
case,
lăsând durerii omenirea pradă...

Mă simt, dar nu mă recunosc
la faţă,
învăluită în mister sunt
ca un nimb în film de groază,
hai, du-te, moarte, lasă-ne
în pace...
e doar un virus şi noi
nu te vrem în viaţă!

De vrei să-nnebunim cu toţii
şi singuri să rămânem
printre aştrii,
ţi-aş cere socoteală-n faţă,
să nu cerşeşti, încă o viaţă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!