Un dar al iernii... de martie

Din toamnă, sunt un tată mulţumit,
Familia ni s-a îmbogăţit:
Avem un membru nou, o căţeluşă
De rottweiler, poznaşă şi ghiduşă!

Neîntrecută-n orice prostioare,
Ne-a ros papuci şi pomi şi ştergătoare...
Nu stă o clipă; Doamne, parcă-s două –
Vulcan clocotitor de viaţă nouă...

În dimineaţa asta-nfrigurată
Lătra, cum n-o făcuse niciodată...
O fi vrun urs cumva în curtea noastră?
M-am repezit în grabă la fereastră

Era Carina-n plină ţopăială
Ce oferea spectacolul de gală,
Fugind în sus şi-n jos în goana mare
Cu tumbe şi volute uimitoare,

Trudind de zor făptura ei întreagă
Să desluşească şi să înţeleagă,
Să guste, să miroasă şi să vadă
În vieţişoară... prima ei zăpadă!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!