O femeie insensibilă

Rusia şi SUA-şi dau târcoale, se simte un fior de teamă.
Un tratat e-ameninţat mereu de haitele de câini,
E vorba de topirea viitoarei forme-n mamă,
De pietre topindu-se-n jurul unei rădăcini.

Pământul febril a pârjolit, tremurând şi blestemând:
Truda atâtor veacuri – o pierdere, cădere-n gol
Printre frunze şi insecte. Totuşi un gând
(dar unul în nici un fel ridicol )

Tresare-n în lume, refuzând acel joc
Cu umbra – şi cu bezna urmând după: a-învăţat
Că nu există parteneri de-încredere ( sprijin pe noroc )
Dacă pământul întreg iadului e destinat.

Că viitorul nu-şi poate face într-un naufragiu sediu,
Dar îşi are plămada în provocările de azi,
În istorii, oraşe, chipuri străine sau de camarazi
Pe care ura sau accidentul nu le pot ţine sub permanent asediu.

Deşi există bombe să răspundă altor bombe cu noi drame,
Deşi omenirea se-înfioară de spaimele prin care trece –
Pământul dezintegrat în secunda unei flame –
O moarte mai micuţă tocmai se petrece

Pe-un pat alb de spital, unde ea devine-absenţă,
Unde, amorţită, extrasă din participare şi din viitor,
Şi-a închis ochii la tot ce-înseamnă pe lume evidenţă,
Şi-a afundat capul în perne refuzând să fie martor.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!