Primăvară neagră - II
În cristalul morții
Suntem fără dimensiune;
Ne încearcă spiritul rațiunii
Redeterminări de sens și lume!...
Se dilată celulele fără contur
Neliniștea arde stări latente;
Fugim în granița celui singur
Trădând ultime reci sentimente!
Pământul alunecă sub noi;
Nu mai are abisul certitudine;
Ne încearcă spiritul rațiunii
Redeterminări de sens și lume!...
Atomii se dizolvă în abstract!
Nu vom avea nicio înfățișare!
Moartea se plimbă astăzi în frac;
Ne mai dă dreptul la o încercare?!
Ce viață, ce viață să mai rămână
Când totul în jur vai, se descompune;
Ne încearcă spiritul rațiunii
Redeterminări de sens și lume!...
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.