Zvon
Fiarele înainte de zori
își scutură de pe sine tandrele putori,
damfurile, izurile,
pătratele, prismele.
Răsare obișnuința, legea, idolul
nenăscutul, vag-plodul.
Este neliniștea care vestește
fiecăruia în singurătate că este.
Adică sudul,
adică nordul.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul, În dulcele stil clasic, 1970
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, citate de Nichita Stănescu despre singurătate, poezii despre legi sau citate de Nichita Stănescu despre legi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.