Ninsori neateptate
Dedicație:
fiicei mele Carmen-Amalia
În ochii tăi
revăd copilăria
cu glasul dulce mă-nfășori
în privire
simt nemărginirea
cerului albastru din pridvor
mă sperie
ninsorile neașteptate
când fulgii vor acoperi
potecile umblate
voi respira adânc
parfum de brad
al clipelor târzii
în diminețile înourate
doar gândul unui vis
se înfiripă
când soarele răsare
pe pleoape
și zgomotul se aude
la fiecare pas
pe drumul spre alba depărtare
focurile în sobă
sunt încă adormite
numai vântul cântă-n strune,
melodii din vremurile trecute.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.