Dragostea în vremea virusului
Chiar acum, dar
chiar acuma, mi-au luat călcâiele foc după tine!
Musai acuma, în învelișul din nu știu ce polimeri izolatori să ard eu cu flacăra genezei,
iar, tu, rece aidoma vremurilor de ciumă,
oh, când nici pur ca o piatră vulcanică,
nu m-ai atins!
Neapărat acum,
dar obligatoriu acum,
chiar eu să mă îndrăgostesc,
numai eu sa iubesc muntele de sare,
când pentru altul ai respirat virusul!
No, numai!
Nu ești tu, cea plecată prin Gomorele
sodomiților!
Tu nici măcar ciumă nu mai ești!
Eu sunt cu eterna Mea în vremea noastră!
Doamne,
Întrucât
Chiar acum sa mă îndrăgostesc eu,
musai acuma de cea care
poartă pe un blid de lemn
retezarea unui cap,
fără să știe
că buzele lui nu vor amuți niciodată,
în vremea dragostei
pe timp de virus!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Teodor Laurean. [Vezi poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre timp, poezii despre munți, poezii despre lemn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.