Cum adormi timpul?
întâlnești un meseriaș
îl pui să sape grădina
se va dezbraca ticticos
își va arăta trupul în salopetă
alături îi pui băutura, țigările, hârlețul
aștepți la rând după sticla cu băutură
soarele se va ridica încet
treptat plictiseala va colora cerul apoi va înclina ceasul
în defavoarea ta
te uiți după degetele sale ce țin țigara
srumul se strânge la picioarele tale
cerul se inverzeste prividu-te
tu însă rămâi calm
răspunzi sec la întrebările artizanului
fără să clipeșți te va întreba dacă ai copii
el cu siguranță are cel puțîn doi care sunt mari plecati în afară
îți aduci aminte
că timpul curge în defavoarea ta
apoi auzi cum își înjură soția că nu-i spală și nu găteste
te va înjura și pe tine că nu-i dai pace
îl priveșți cum își încheie aleatoriu nasturii cum își strânge șireturile
de la bocancii rupți
cum își aranjează frizura cu scuipat
de parcă și-ar da o întâlnire secretă
dacă te plictiseșți rău ia hârlețul și sapă meseriasul nu se va împotrivi
chiar îți va da sfaturi cum să ți unealta domn profesor
dacă mai ai haz nu-l contrazice
el știe și când trebuie să mănânce
și când este prea frig sau prea cald
se va uita pe cer să prezică ploaia
apoi te va întreba
nu-i ora mesei domn profesor?
lihnit de foame te privește ciudat cum sapi
și va da alte sfaturi pentru că ai săpat strâmb și că nu-l bagi în seamă.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.