În surâsul Florilor de vânt
Tăcerile-s aruncate în cuvinte
Mințire de lumină-n tăciuni
Aezii orbi încercând verdicte
Îmblânzând trufia în îngeri nebuni!
De-aatâta realitate suntem captivi
În repetarea propriului real
Suferim dimpreună cu Timpul, guralivi
Și exponențiali în trucaj abisal!
Dumnezeu ne sfărâmă fiece plecare
Din din suflet ne ia puțin câte puțin
Ne mințim cu propria de-cristalizare
A atomilor de rațiune și de dor divin
A atomilor de rațiune și de dor divin!
SATUL: în carnea argintie a florilor de nea!
SATUL: tristețea e-mpotriva tuturor!
fericit e cel ce-și refuză trufia
și se condamnă la propriile metafore A Fi!
SATUL: Iubirea greu dobândită
și mereu la schimb cu iluziile
și cu toți îngerii corupți ai fericirii posibile!!
SATUL: cuvinte incluse în metafore
câte-o nouă plecare
pentru fiecare alt Fiu risipitor!
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.