Printre dimensiuni
Matinal,
prin fereastra cât un perete,
înfruntă nordul
cu verdele-i lipit în naștere acolo,
pe câmpul cu lumină.
Crescuse cu răsăritul în sânge,
vremelnic prizonier ingenuu
în infraroșul fără perdea...
Spre stânga,
ușa din colțul casei,
precum o diafragmă,
perindă secvențe umane
à la Lumière.
Măsoară cu ochii personajele,
fixează repere geometrice,
adună în vârful acului învelișul.
Plămădește frumosul,
frumos din orice
frumosul vizibil.
Invariabil,
se înțeapă în emoția viului
cu setea unei iubiri
niciodată îmblânzite.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.