Dor de mama
Dar cât de triste-s florile de ceară
Din lumânarea stinsă pe pervaz,
Nebun mi-e gândul, către mama-mi zboară
Și lacrimi calde îmi cad pe obraz.
Prin geamul mătuit privesc-afară
Boțind cu mana pânza de perdea,
În piept înțeapă și mă strânge-o gheară
Picioarele îmi tremur pe podea.
Prin oamenii ce trec pe trotuare
Nu zăresc chipul care-mi dă fior,
Așa fac și în ziua urmatoare,
Zâmbesc prin geam oricărui trecător.
Deși o sun în fiecare seară
Și-i ascult glasul său melodios,
Tot triste-s florile albe de ceară
Și tot mi-e dor de chipu-i mlădios!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionica Bandrabur. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre seară
- poezii despre picioare
- poezii despre nebunie
- poezii despre mamă
- poezii despre lumânări
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.