Ultimii soldaţi ai planetei
Uitaseră pentru ce luptau....
Ştiau
doar că trebuie să lupte.
Din când în când
se aruncau de pe crevasa deznădejdii
pentru a putea raporta pierderi
şi a cere întăriri
pe care nu le primeau niciodată.
Cu puştile lor învechite
trăgeau noaptea înspre stelele
ce păreau ochii duşmanilor
apoi mâncau iarbă
de pe spinarea încovoiată a muntelui.
Deveniseră albaştrii,
ultimii soldaţi ai planetei,
tropotind cu bocancii murdari
prin propriile vise.
Ciudat ori nu,
deşi visau cu rândul
din spirit de prevedere,
niciunul nu îşi amintea
pentru ce lupta
însă fiecare
era ferm încredinţat
că trebuie să lupte.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.