Pe urme

Merg să identific corpul care creşte în corpul meu,
în drumul spre elucidarea misterelor
nu fac nicio oprire, doar mici pauze de respiraţie.

Am o oră în care nimic nu mi se împotriveşte,
un joc de lumini inegale,
un vânt violent,
dramaturgia lucioaselor funii
care să-mi smulgă gâtul din trunchi.

Vin după tine pe drumul acela arhicunoscut,
de-o parte, de alta,
capuri tăiate,
aşezate frumos pe leaţuri de gard,

dau la o parte cu mâinile ceaţa groasă.
Pas cu pas,
pas cu pas mă apropii,
privesc în tine până ochiul mi se transformă în far.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!