Să nu strivești din flori...
Să nu strivești din flori... e un păcat,
Niciuna nu vei merita, să le admiri,
Dacă ai călcâiul bătătorit, flatat,
Și nu te dor frumoșii trandafiri.
Să calci pe un pământ, ce te-a cerut,
Ar fi mai greu( cunosc ce-i trecător),
Să nu afunzi piciorul... Că nu există lut,
Să nu presimtă zbucium și fior...
Iar dacă te încumeți să rănești,
Și calci, pe unde alții au aripi cu flori,
Te faci a nu întelege, că-s povești
Atâtea rătăciri, prin fluturi și răzor...
Să calci măcar o floare e păcat.
Așa se estima, pe când eram copil-
În urmă, lași un suflet întristat,
Și tu nu simți pământul, că-i febril.
Vin... nouri negri, spuse în deșert,
Și doare sufletul, ce florile-nsămânță,
Să nu strivești, că ai avea picior, fie și drept,
Nicio tulpină.... nici cu rea-voință...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.