O zi

Cele douăsprezece ore ale zilei de azi
sunt doisprezece oaspeţi ai mei,
fiecare a venit şi-a plecat, până şi soarele
la asfinţit a plecat, târându-şi umbra după el.
N-am timp să discut cu propriile mele gânduri;
păşind în vârful degetelor s-a lăsat amurgul,
plin de curiozitate, înşelător.
Spun: prietene, de data asta nu mă voi mai plânge de purtarea ta,
de fiecare dată când mă plâng, îmi rănesc puţin mândria.
Înserarea este tăcută; mă părăseşte fără-un cuvânt.
Singură în această linişte, mă arunc în noaptea mare.

poezie de Lin Huiyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!