Ne mor prietenii

- In memoriam Ana Podaru –

Aud iar voci pe scena ce devora destine:

"Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor".

Rătăcesc trei stele prin zare cenuşie,

Cu inimile triste vorbind de moartea lor.

Şi simt cum vertical se scurg parcă poeme,

Prin timpul vlăguit de-atâta exigenţă,

Dansând printre fantome, în noaptea disperată,

Mai trece câte-un suflet spre noua existenţă.

Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,

I-ai râs în faţă morţii, Aniţă, mai mereu...

Dansează pentru mine, dansează fără teamă,

Prin noua nemurire, doar tu cu Dumnezeu!

Ai strâns, aici, în tine, puţine anotimpuri

Şi-un dor mă amăgeşte la modul singular,

Recidivând cuvinte îţi vor urma destinul,

De-atâta disperare căzând rectangular.

Miroase-a brad afară şi plouă liniştit,

Te-ndrepţi spre noua casă cu vise de-mprumut.

Iar ilegal pe stadă în pas de dans doi îngeri,

Valsează-n ritmul tău la modul absolut.

În ce bibliotecă de mâine să te caut?

Ce prostă-i simetria trăirii sus şi jos.

Mă tot gândesc c-odată vom fi iar împreună,

Să dăruim cuvinte din noul adăpost.

Nu plângeţi dragi prieteni, mai scrieţi doar un vers!

În vama dintre lumi e rânduială veche.

Vorbiţi însă încet, ea, moartea, vă aude,

Mai joacă încă zaruri cu suflete pereche.

Te crezi stăpână moarte peste ai lumii sorţi?

Dar cei plecaţi de-acasă nu sunt şi n-or fi morţi.

Luaţi din lumea asta, cu toţii vor trăi,

Dar după tine, moarte, ce-o fi când vei muri?

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!