Creare
Poate-ai să râzi, dar am puterea de-a te face
Să mori de câte ori omori, la rândul tău,
Tot ceea ce-mi doresc și nu-mi dă pace,
Tot ceea ce mă face să fiu bun din rău.
Te pot, oricând, întoarce împotriva vieții,
Atunci când ești cu totul împotriva mea...
Ce crezi? Nu te poți pune cu poeții,
Cu toate că nici tu nu ești o simplă "ea".
Cu doar un pix, o foaie și un suflet rupt,
Pot face-ntregul Univers să fie contra ta...
Oricând, pot face tot ce m-a durut,
Să facă-ntreaga suferință-n tine-a persista...
Atâta timp cât îndrăznesc a mi te scrie,
Nu îmi permit a-mi face griji de ce-ar urma.
Nu m-ar putea răpune nicio tragedie
Și de ar fi să vină, doar din partea ta.
Pot transforma, oricând, durerea-n cântec
Și drama s-o preschimb într-o favoare...
Nu e nimic, de care să mă vindec,
Să nu-mi permit, vreodată,-a fi în stare.
Ca să-nțelegi: Nu eu depind de nemurire,
Căci ea ca hrană-și are nebunia mea...
Tu ești aceea ce ar trebui ca, prin iubire,
La rândul tău, să poți ajunge a crea...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (13 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.